De "vorba" cu eroul meu !

    -Am simtit cum se opreste timpul in loc…priveam atenta cum se ridica sufletul unui biet om la cer..-

    Incep dimineata cu un stil aparte de incurajare de la el…”fruntea sus” -  imi spune zambind.Timpul trece parca tot mai repede,se grabeste undeva..vrea sa mi-l ia. (Mai lasa-l putin..si inca putin…) Surprind o convorbire..erau doctorii.Spuneau ca nu mai are mult,spuneau ca trebuie sa ne pregatim.

(-Sa ne pregatim? Pentru ce? Plecam undeva? )

     Dar defapt erau ultimile clipe in care imi puteam lua ramas bun,ultimile clipe in care puteam sa ii spun tot ce am tinut in mine vreme de atatia ani,tot ce am omis sa ii spun cu gandu ca voi avea timp…Am lasat in mainile anilor multe cuvinte frumoase,multe vorbe pe care le amanam..doar pentru ca niciodata nu am stiut ce inseamna sa pierzi cu adevarat pe cineva.Acum imi pare rau.

    La fel si in prezent..sunt aceeasi persoana egoista.Am tinut pentru mine toate aceste vorbe,fara ca macar odata sa ma descarc povestind cu adevarat ceea ce simt.Sunt o egoista.

    Eram suparata,eram..speriata.Nu stiam daca e adevarat,eu inca credeam ca pot amana asta..Orele se scurgeau inainte ca eu sa apuc sa imi dau seama ca erau ultimile clipe.Am omis din nou , am amanat ca de fiecare data..sa-i spun cu adevarat ceea ce simt ; sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine,sa-i spun - de acolo de sus - sa aiba grija de mine,il voi face mandru.

    In cateva ore se simtea rau.Simteam cum il pierd..Atunci am realizat pentru ce trebuia sa ma pregatesc.Nu mai rezistam,il priveam cum...A plecat. L-am pierdut. Dar oare se va intoarce vre-o data?

   Acum ..Realizez ca am fost dintotdeauna o lasa.Nu am fost in stare si nici nu sunt …sa imi exprim cu adevarat sentimentele atunci cand o persoana chiar merita asta.Odata cu trecerea anilor am realizat de ce am pierdut atat de multe personae speciale…pentru ca nu le-am apreciat cu adevarat !

  ***   ---- Tati..Imi lipsesti.Am omis mereu sa iti multumesc,dar astazi,pentru prima data,am reusit sa spun cu adevarat ceea ce am simtit.Vei ramane eroul meu.Imi pare rau.

Ganduri fara inteles

       Cuvintele mele par goale si fara sens,iar tot ce scriu e de neinteles..Strig dupa ajutor si ma aud in ecou..am aflat doar ca sufletul meu...rasuna in gol.
    Sunt mii si mii de cuvinte pe care probabil le meriti in fiecare zi si nu le primesti.Nu s-a gasit nimeni sa-ti poata da soarele , luna si stele de pe cer , asa ca te-ai obijnuit deja sa astepti ca sentimentele cuiva sa iti umple spatiul gol din suflet,dar in zadar.Gandul sau ideea ca "atunci cand zambesti totul e bine" , nu mai reprezinta nimic.
    Sti "asul" ala din maneca? Scoate-l atunci cand dai de momente fara sens.Creeaza singur propriul joc al vietii tale.Ca sa poti iubi fara reguli o persoana ,trebuie sa iti impui tie regulile tale,in jocul iubirii tu esti ultimul pion care trebuie sa castige "regele".Fa un "sah-mat" pe tabla vietii , castiga sentimente cu sinceritate...castiga increderea cu incredere! Incearca sa simti ce gandesti..ce e in mintea ta.Cu timpul iti vei da seama ca tot ce era "noi" va deveni " a fost odata". Vei invata singur sa folosesti cuvantul "noi" intr-un alt mod si vei reusi sa spui : am "noi" vise..am "noi" sentimente si sperante.
     Hai sa spunem pe nume lucrurilor care ne impiedica fericirea,hai sa dam uitarii clipele grele din viata noastra,sa ne bucuram minut de minut pretuind momentele speciale.
Sa nu fim grabiti,sa dam atentie acestor mici detalii,ganduri ; pana la urma,e viata noastra.Sa invatam sa traim siguri pe ceea ce suntem,fara sa depindem ca persoana de o alta persoana.Sa invatam sa daruim sentimente si iubire , fara sa asteptam nimic in schimb.Sa fim mai buni.

   Ca sa poti sa ai propriile reguli,mai intai trebuie sa te cunosti pe tine.Oirce crezi ca poti face sau nu poti ..sa sti/sa crezi intradevar ca ai dreptate.Trecutul trebuie sa iti fie doar o cunostinta,sa fi impacat cu el dar sa lupti in prezent pentru viitor si sa fi impotriva lui :)

Strategia regretelor,un zambet

   Multi dintre noi avem regrete , avem greseli din trecut pe care si acum ni le amintim si doare,dar totusi zambim.Cum e atunci cand regreti?

    Un val de ganduri ne inunda mintea , un peisaj desprins din povesti, cuprins de o drama interioara , suspinul sufletului , aroganta , incapatanarea si amagirea totodata isi fac loc rand pe rand in interiorul nostru.

    Regret,regret ca atunci cand sunt bine,nu apuc sa ma bucur de fericire,de starea pe care o am. Imi e bine acum, iar tot ceea ce fac se intoarce impotriva mea.Regret ca iubesc si sunt dezamagita.

    Si incep sa visez,inchid ochii sa imi amintesc de un regret.Ma vad pe mine.Sunt indragostita de el ;

 de starea fericirii, de interiorul meu,de zilele in care zambesc.Zambesc pentru ca sunt fericita.Ma simt bine ca sunt fericita si sunt bine pentru ca zambesc.El priveste situatia ca si cum nu s-a intamplat nimic , ca si cum nimic nu a luat sfarsit,poate se gandeste ca nici nu a inceput,a fost prea putin timp,ne-am grabit.Eram copii.Te porti de parca nici nu ti-a pasat , nu ai dat atentie la tot ce spuneam,ma judecai.M-ai dat peste cap.

    Si deschid ochii..regret zilele in care nu am zambit,dar nu regret nimic , nimic din ce am facut , nimic din ce am patit.In schimb solutia pentru care nu imi fac griji impotriva trecutului este exact fericirea cu care traiesc prezentul.Relatia dintre regret si fericire este exact ca drumul dintre prezent si viitor.Sunt cuvinte mari,prezentul il traiesc fericita iar la viitor ma gandesc fara regrete.Inevitabil regretele apar odata cu lipsa fericirii.Zambesc sa uit de regret,apare dar il omit.

Atata timp cat nu gandesc negativ si sunt constienta ca imi pot face viata exact asa cum imi doresc,nu am de ce sa regret nimic.Am ametit.Nu am nevoie de el.Am nevoie de un zambet.Daca zambesc am tot. 

   Analizez,dau sens cuvintelor si realizez pentru final ca in viata trebuie sa regreti ceea ce nu ai facut,ceea ce nu ai trait,ceea ce nu ai cunoscut.Dau uitarii trecutul si in prezent am strategia regretelor in maneca,pacalesc durerea.Castig,zambesc,am totul.

Dozarea entuziasmului

     Un sfat bun vine mereu cu drag,dar se dovedeşte să fie însoţit de “încăpăţânare”.Ce bine ne simţim când primim un sfat ,ştim că are logica lui dar orgoliu ne împedică să îl urmăm.

        M-am îndragostit de el , de persoana care mi-a redat zâmbetul şi mi-a răscolit sentimentele până la ultima picătură.Am primit ce mi-am dorit , o poveste cum numa în filme vezi şi am găsit în el sprijin,susţinere şi mai ales dragostea de care aveam nevoie.

       Cu timpul, mi-am dat seama că doar el există în ochii mei şi în inima mea fierbeau sentimentele pe care doar el le putea stăpâni  atunci când îl vedeam.

       Îmi spunea mereu că nu este perfect şi că aşa cum suntem păşim concomitent unul cu altul.Ştia exact ce îmi place,îl certam mereu pentru mici greşeli , dar îmi repeat cu încredere că puţin mister nu strică , mă cicălea mereu cu vorbe pe care nu le înţelegeam pentru că eram aşa încântată de relaţie încât vorbele deja erau înţelese de suflet.

       Nu ştiam cum să-mi mai stăpânesc sentimentele,nu ştiam ce să-i mai spun să vadă că sunt fericită.Dimineţile când ne trezeam împreuna erau rupte din cărţile de poveşti,nu-mi puteam stăpâni fericirea,ochii lui sclipeau în zeci de culori pe care doar eu le înţelegeam. Nu îmi imaginam zilele fără el,nu puteam să îl pierd…şi l-am pierdut ! I-am trădat dorinţa , încrederea..Orgoliul meu a fost mai presus şi sentimentele au cedat..

      Acum..în fiecare seara adorm cu el în gând , îmi imaginez cum “o alta” îi sărută buzele. Caut in fiecare el,locul unde îmi pot cuibarii entuziamsmul !

 

Artificiile nerabdarii

  Uneori suntem afectati de persoanele cele mai dragi prin indiferenta.O relație frumoasa începe întotdeauna cu un schimb de vorbe echivalent cu o stare interioară exploziva.Cateva cuvinte dulci,un comportament pus bine la punct, mai e nevoie de un strop de atractie si câteva lingurite din aroma sarutului : combinatia perfecta !

  Dupa ce relatia a prins radacini, nimeni si nimic nu mai poate opri sentimentele.Totusi daca ai impresia ca pe o haina alba nu apare niciodata o pata,te inseli ; trebuie doar sa o cureti cu atentie.

  Da, am pierdut cheia sufletului si odata cu ea artificiile din inima mea s-au terminat. Un strop de vopsea neagra mi-a cuprins sufletul. Pe zi ce trece il "mananca" cu ura si indiferenta.

  Astept sa il vad , il vreau inapoi..mi-e dor de el! Tanjesc dupa momentele in doi,dupa cuvintele frumoase pe care mi le spunea cu greu, fiind emotionat mereu si mai ales dupa mesajele de "noapte buna" ! Destinul nu a fost de partea mea,nerabdarea pe care o simteam in stomac ca niste intepaturi ..a disparut.

  Artificiile iubiri s-au stins.

Zâmbet pentru copil !

Sa zambim! Sa radem sa fim fericiti si sa simtim asta . La mulți ani copii ! La mulți ani tuturor celor care au un gram de copilărie in suflet , celor care știu sa trăiască matur cu suflet de copil!
Zilele trecute mă plimbam putin derutata când , m-a oprit pe strada o fetita si m-a întrebat de ce nu zambesc ? Atunci m-am uitat lung la ea si mi-au venit in minte momentele copilăriei....Zilele in care nu aveam telefoane, nu aveam internet, toata ziua eram in fata blocului impartasind zambete cu ceilalti copii,tanjind cu pofta dupa alte 10 minute de joaca ! Nu existau atatea jucarii...imparteam bucuria cu o minge si o creta alba ! Clipele in care eu zambeam, eram fericita si cei mari aveau probleme si treceau toate cu de zâmbetul meu ! In secunda doi i-am zambit . Era bucuroasa , m-a strâns de mana si m-a întrebat daca vreau sa mă joc cu ea ..Eram grabita,suparata , dar am acceptat ! Atunci mi-am dat seama ce simte un copil când el cere atenție si bucurie in ziua de azi si tu imparti problemele tale cu el..fără sa te gândești ca el nu are nici o vina!
Ce concluzie sa am ? Oameni buni , fiti mai ingaduitori cu propii copii si oferitile si lor măcar un zâmbet, uita-ți de probleme pentru o clipa,fi'ti fericiti...Nu aveți toate problemele din lume ! Fi-ti cum erau parintii nostri in trecut! Amintitile jocurile copilăriei noastre si nu ii transformati de mici in roboti cu telefoane performante si tabelete! Redati-le putin din ceea ce am trăit noi ! Încă o data La mulți ani copiilor !! Have a nice day!

Un ciob de lacrima

  Noi oamenii..am tot iertat,am fost corecti,am oferit sanse persoanelor care poate nici atentia noastra nu o meritau;iar tot ce am primit in schimb au fost lacrimi,suferinta.
Poate ca nu toti suntem la fel,unii oameni sunt mai corecti,altii mai putin.Dar cu siguranta fiecare din noi avem lacrimi,fiecare din noi am cedat macar odataa asupra unor presiuni mai mult sau mai putin importanta.
  Cu timpul,mi-am dorit sa trec dintr-o personalitate in alta,mi-am dorit sa invat sa fiu si eu nepasatoare fata de sentimentele altor persoane,sa nu mai acord atentie fiecarui gest sau incercare de a ma face sa prind incredere intr-o persoana. Chiar daca am oferit incredere multor persoane,si am fost dezamagita,am privit in trecut si mi-am dat seama ca lacrimile mele pentru altii nu inseamna nimic.
  Calculand cu exactitate,o mie de lacrimi este echivalentul a unei canii , iar lacrimile mele in ochii celor din jur nu reprezinta nici un ciob. Da,un ciob,un ciob care poate schimba multe in viata unei persoane. Si doar asa am putut sa imi dau seama,ca atunci cand o persoana sufera,sunt putini cei care dau atentie. Dar e corect ca  noi oameni sa plangem? Teoretic, da e..Pentru ca prin acele momente de slabiciune fata de sentimente,esecuri.etc.. dovedim defapt ca am fost noi corecti,drepti,am jucat cu cartile pe fata. Practic nu, merita cineva un ciob de lacrima? Fiind rautacioasa,spun,nici macar un animal,apai un om !
  Cam asa e teoria,definitia..unui ciob de lacrima;primita din strabuni,cei pentru care nu au existat atat de multe lacrimi in trecut !