Incep dimineata cu un stil aparte de incurajare de la el…”fruntea sus”
- imi spune zambind.Timpul trece parca tot mai repede,se grabeste undeva..vrea
sa mi-l ia. (Mai lasa-l putin..si inca putin…) Surprind o convorbire..erau
doctorii.Spuneau ca nu mai are mult,spuneau ca trebuie sa ne pregatim.
(-Sa ne pregatim? Pentru ce? Plecam undeva? )
Dar defapt erau ultimile clipe in care imi puteam lua ramas
bun,ultimile clipe in care puteam sa ii spun tot ce am tinut in mine vreme de
atatia ani,tot ce am omis sa ii spun cu gandu ca voi avea timp…Am lasat in
mainile anilor multe cuvinte frumoase,multe vorbe pe care le amanam..doar
pentru ca niciodata nu am stiut ce inseamna sa pierzi cu adevarat pe cineva.Acum imi pare rau.
La fel si in prezent..sunt aceeasi persoana egoista.Am tinut
pentru mine toate aceste vorbe,fara ca macar odata sa ma descarc povestind cu
adevarat ceea ce simt.Sunt o egoista.
Eram suparata,eram..speriata.Nu stiam daca e adevarat,eu
inca credeam ca pot amana asta..Orele se scurgeau inainte ca eu sa apuc sa imi dau seama ca
erau ultimile clipe.Am omis din nou , am amanat ca de fiecare data..sa-i spun
cu adevarat ceea ce simt ; sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine,sa-i
spun - de acolo de sus - sa aiba grija de mine,il voi face mandru.
In cateva ore se simtea rau.Simteam cum il pierd..Atunci am
realizat pentru ce trebuia sa ma pregatesc.Nu mai rezistam,il priveam cum...A plecat. L-am pierdut. Dar oare se va intoarce
vre-o data?
Acum ..Realizez ca am fost dintotdeauna o lasa.Nu am fost in
stare si nici nu sunt …sa imi exprim cu adevarat sentimentele atunci cand o
persoana chiar merita asta.Odata cu trecerea anilor am realizat de ce am
pierdut atat de multe personae speciale…pentru ca nu le-am apreciat cu adevarat
!
*** ---- Tati..Imi lipsesti.Am omis mereu sa iti multumesc,dar
astazi,pentru prima data,am reusit sa spun cu adevarat ceea ce am simtit.Vei ramane eroul meu.Imi
pare rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu