Strategia regretelor,un zambet

   Multi dintre noi avem regrete , avem greseli din trecut pe care si acum ni le amintim si doare,dar totusi zambim.Cum e atunci cand regreti?

    Un val de ganduri ne inunda mintea , un peisaj desprins din povesti, cuprins de o drama interioara , suspinul sufletului , aroganta , incapatanarea si amagirea totodata isi fac loc rand pe rand in interiorul nostru.

    Regret,regret ca atunci cand sunt bine,nu apuc sa ma bucur de fericire,de starea pe care o am. Imi e bine acum, iar tot ceea ce fac se intoarce impotriva mea.Regret ca iubesc si sunt dezamagita.

    Si incep sa visez,inchid ochii sa imi amintesc de un regret.Ma vad pe mine.Sunt indragostita de el ;

 de starea fericirii, de interiorul meu,de zilele in care zambesc.Zambesc pentru ca sunt fericita.Ma simt bine ca sunt fericita si sunt bine pentru ca zambesc.El priveste situatia ca si cum nu s-a intamplat nimic , ca si cum nimic nu a luat sfarsit,poate se gandeste ca nici nu a inceput,a fost prea putin timp,ne-am grabit.Eram copii.Te porti de parca nici nu ti-a pasat , nu ai dat atentie la tot ce spuneam,ma judecai.M-ai dat peste cap.

    Si deschid ochii..regret zilele in care nu am zambit,dar nu regret nimic , nimic din ce am facut , nimic din ce am patit.In schimb solutia pentru care nu imi fac griji impotriva trecutului este exact fericirea cu care traiesc prezentul.Relatia dintre regret si fericire este exact ca drumul dintre prezent si viitor.Sunt cuvinte mari,prezentul il traiesc fericita iar la viitor ma gandesc fara regrete.Inevitabil regretele apar odata cu lipsa fericirii.Zambesc sa uit de regret,apare dar il omit.

Atata timp cat nu gandesc negativ si sunt constienta ca imi pot face viata exact asa cum imi doresc,nu am de ce sa regret nimic.Am ametit.Nu am nevoie de el.Am nevoie de un zambet.Daca zambesc am tot. 

   Analizez,dau sens cuvintelor si realizez pentru final ca in viata trebuie sa regreti ceea ce nu ai facut,ceea ce nu ai trait,ceea ce nu ai cunoscut.Dau uitarii trecutul si in prezent am strategia regretelor in maneca,pacalesc durerea.Castig,zambesc,am totul.

Dozarea entuziasmului

     Un sfat bun vine mereu cu drag,dar se dovedeşte să fie însoţit de “încăpăţânare”.Ce bine ne simţim când primim un sfat ,ştim că are logica lui dar orgoliu ne împedică să îl urmăm.

        M-am îndragostit de el , de persoana care mi-a redat zâmbetul şi mi-a răscolit sentimentele până la ultima picătură.Am primit ce mi-am dorit , o poveste cum numa în filme vezi şi am găsit în el sprijin,susţinere şi mai ales dragostea de care aveam nevoie.

       Cu timpul, mi-am dat seama că doar el există în ochii mei şi în inima mea fierbeau sentimentele pe care doar el le putea stăpâni  atunci când îl vedeam.

       Îmi spunea mereu că nu este perfect şi că aşa cum suntem păşim concomitent unul cu altul.Ştia exact ce îmi place,îl certam mereu pentru mici greşeli , dar îmi repeat cu încredere că puţin mister nu strică , mă cicălea mereu cu vorbe pe care nu le înţelegeam pentru că eram aşa încântată de relaţie încât vorbele deja erau înţelese de suflet.

       Nu ştiam cum să-mi mai stăpânesc sentimentele,nu ştiam ce să-i mai spun să vadă că sunt fericită.Dimineţile când ne trezeam împreuna erau rupte din cărţile de poveşti,nu-mi puteam stăpâni fericirea,ochii lui sclipeau în zeci de culori pe care doar eu le înţelegeam. Nu îmi imaginam zilele fără el,nu puteam să îl pierd…şi l-am pierdut ! I-am trădat dorinţa , încrederea..Orgoliul meu a fost mai presus şi sentimentele au cedat..

      Acum..în fiecare seara adorm cu el în gând , îmi imaginez cum “o alta” îi sărută buzele. Caut in fiecare el,locul unde îmi pot cuibarii entuziamsmul !