Un sfat
bun vine mereu cu drag,dar se dovedeşte să fie însoţit de “încăpăţânare”.Ce
bine ne simţim când primim un sfat ,ştim că are logica lui dar orgoliu ne
împedică să îl urmăm.
M-am îndragostit de el , de persoana care
mi-a redat zâmbetul şi mi-a răscolit sentimentele până la ultima picătură.Am
primit ce mi-am dorit , o poveste cum numa în filme vezi şi am găsit în el
sprijin,susţinere şi mai ales dragostea de care aveam nevoie.
Cu timpul, mi-am dat seama că doar el
există în ochii mei şi în inima mea fierbeau sentimentele pe care doar el le
putea stăpâni atunci când îl vedeam.
Îmi spunea mereu că nu este perfect şi
că aşa cum suntem păşim concomitent unul cu altul.Ştia exact ce îmi place,îl
certam mereu pentru mici greşeli , dar îmi repeat cu încredere că puţin mister
nu strică , mă cicălea mereu cu vorbe pe care nu le înţelegeam pentru că eram
aşa încântată de relaţie încât vorbele deja erau înţelese de suflet.
Nu ştiam cum să-mi mai stăpânesc
sentimentele,nu ştiam ce să-i mai spun să vadă că sunt fericită.Dimineţile când
ne trezeam împreuna erau rupte din cărţile de poveşti,nu-mi puteam stăpâni
fericirea,ochii lui sclipeau în zeci de culori pe care doar eu le înţelegeam.
Nu îmi imaginam zilele fără el,nu puteam să îl pierd…şi l-am pierdut ! I-am trădat
dorinţa , încrederea..Orgoliul meu a fost mai presus şi sentimentele au cedat..
Acum..în fiecare seara adorm cu
el în gând , îmi imaginez cum “o alta” îi sărută buzele. Caut in fiecare
el,locul unde îmi pot cuibarii entuziamsmul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu