Un ciob de lacrima

  Noi oamenii..am tot iertat,am fost corecti,am oferit sanse persoanelor care poate nici atentia noastra nu o meritau;iar tot ce am primit in schimb au fost lacrimi,suferinta.
Poate ca nu toti suntem la fel,unii oameni sunt mai corecti,altii mai putin.Dar cu siguranta fiecare din noi avem lacrimi,fiecare din noi am cedat macar odataa asupra unor presiuni mai mult sau mai putin importanta.
  Cu timpul,mi-am dorit sa trec dintr-o personalitate in alta,mi-am dorit sa invat sa fiu si eu nepasatoare fata de sentimentele altor persoane,sa nu mai acord atentie fiecarui gest sau incercare de a ma face sa prind incredere intr-o persoana. Chiar daca am oferit incredere multor persoane,si am fost dezamagita,am privit in trecut si mi-am dat seama ca lacrimile mele pentru altii nu inseamna nimic.
  Calculand cu exactitate,o mie de lacrimi este echivalentul a unei canii , iar lacrimile mele in ochii celor din jur nu reprezinta nici un ciob. Da,un ciob,un ciob care poate schimba multe in viata unei persoane. Si doar asa am putut sa imi dau seama,ca atunci cand o persoana sufera,sunt putini cei care dau atentie. Dar e corect ca  noi oameni sa plangem? Teoretic, da e..Pentru ca prin acele momente de slabiciune fata de sentimente,esecuri.etc.. dovedim defapt ca am fost noi corecti,drepti,am jucat cu cartile pe fata. Practic nu, merita cineva un ciob de lacrima? Fiind rautacioasa,spun,nici macar un animal,apai un om !
  Cam asa e teoria,definitia..unui ciob de lacrima;primita din strabuni,cei pentru care nu au existat atat de multe lacrimi in trecut !